Coltul animalutelor

[scubli]

@andi: Multumesc
Sunt tare dragalasi si cei 2 catei ai tai, mai ales cel deschis la culoare, mi-l place Sa-ti traiasca amandoi.

[Miki]

A apus cel mai bun prieten al meu...
De zece ani, era sufletelul care ma intelegea din priviri, era printisorul meu cum imi placea sa il alint, era pe scurt cel mai bun prieten al meu... Ajunsesem sa ne cunoastem din priviri, stiam ce vrea doar cand se uita la mine intr-un anumit fel: vrea afara, vrea un biscuite (preferatii lui in ultimii ani de viata deoarece tinea regim alimentar si alte delicatese nu mai avea voie)....
De mic a fost bolnavicios, desi noi (eu si familia mea) am avut grija sa ii luam tot ceea ce ii era necesar (saptamana trecuta i-am luat hainuta noua... cine o mai poarta acum Axie, sufletetlule?). La cativa anisori (patru) am descoperit ca are calciu depus intre vertebre (aproape paralizase la piciorusele din spate... din senin... ) cu tratament si-a revenit la momentul respectiv, dar problemele nu au incetat sa apara: dupa alti cativa ani probleme la stomacel, ficatul, apoi rinichii... pancreasul... am facut tratament pentru toate, stiu pe de rost toate tratamentele si pastilutele pe care le-a luat.... Si acum o saptamana a inceput iubirea mea sa schioapete... Am mers la dr. infiltratii in coloana si tratament cu antiinflamator... Pana aseara (7-8 martie 2009) credeam ca este mai bine... speram si ii multumeam lui Dumnezeu ca mi-l mai lasa pe sufletelul meu credeincios cu mine... Dar nu a vrut Doamne Doamne, a zis ca sa il cheme langa el, ca sufletelele bune si cuminti si iubitoare asa cum a fost Axie al meu trebuie sa ajunga la EL... Nu va inchipuiti prin ce am trecut asta - noapte.... Patru persoane mature care nu erau in stare sa ia o hotarare: ni se rupea sufletul cand ne uitam la el, la disperarea din ochii lui... desi nu ne mai recunostea decat foarte vag... cel mai bland catel a fost.... Ce a avut? Noaptea cabinetul unde mergeam cu el deobicei nu este deschis, am fost la un cabinet Non Stop... cei de acolo au spus ca a fost un atac cerebral.... iubirea mea, printisorul meu nu isi mai putea controla miscarile.... dadea din labute aiurea, paralizase pe partea stanga, saliva abundent si nici o injectie din cele facute de ei nu si-au facut efectul.......cand mi-au dat sa semnez "hartia cu pe propria raspundere"... mi-am dat seama....in cateva ore, de la 22 cand a avut prima criza, starea lui... era sub orice critica: nu mai reactiona iubitul meu la nimic, nu mai era cu noi, nu mai auzea, nu mai vedea, nu isi mai simtea piciorusele, spatele, doar cand avea convulsiile alea blestemate.... Imi vine sa urluuuuuu!!!! Sa ies pe strada si sa urlu in gura mare!!!!!!!!!! Sufletul meu mic, sufletul meu mic care nu a facut nimanui rau!!!! DE CE? DE CE? numai asta am in cap!!!!!!!!!!!!!!!! Dar mai bine ca nu se mai chinuie.... iubirea mea, acum se plimba in RAIUL ANIMALELOR asta este singurul lucru care ma face sa nu imi smulg parul din cap: acum nu mai sufera iubirea mea! Doamne, Doamne sper ca nu am gresit cu nimic in fata sufletelului asta nevinovat timp de aproape 11 ani cat m-ai lasat sa ma bucur de el! Axie, sa stii ca oriune ai fi, noi te vom iubi toata viata noastra !!!!!!!!!!

Andi multumesc frumos, Axie al meu a fost intr-adevar un boxer reusit....

[scubli]

@Miki: Imi pare rau sa citesc asa ceva
Stiu ca e foarte greu de trecut peste asa ceva si iti recomand sa te ti tare !
Numai eu stiu cum eram in momente de genul. E drept, e doar un animal, dar ajungi sa-l iubesti ca pe un om, uneori mai mult.

[Miki]

@Miki: Imi pare rau sa citesc asa ceva
Stiu ca e foarte greu de trecut peste asa ceva si iti recomand sa te ti tare !
Numai eu stiu cum eram in momente de genul. E drept, e doar un animal, dar ajungi sa-l iubesti ca pe un om, uneori mai mult.

Multumesc scubli, multumesc tuturor care inteleg situatia asta disperata in care am fost... Chiar si un gand bun de la voi conteaza... Axie al meu va ramane in sufletele noastre (sufletul meu, al membrilor familiei mele si al celor care l-au cunoscut si l-au indragit) ca o icoana, ca un sentiment sacru ce nu ni-l poate lua nomeni...

[Teddy]

@Miki:
Sincer imi pare nespus de rau de situatia in care te afli acum ,dar acum trebuie sa fi tare sa poti trece peste aceste momente.
Viata e nedreapta...iar incercarile la care suntem supusi nu face altceva decat sa ne intareasca caracterul .
Ca sa ai grija de un animalut trebuie sa ai ceva special ..."un suflet nobil"...cei care nu au astfel de prieteni , poate privesc "altfel" aceasta pierdere.
Numai cei care au animalute in familie stiu sa se bucure de dragostea neconditionata a acestora...la un moment chiar le iubim mai mult decat pe unii semeni de-ai nostri...sunt singurele care nu ne vor dezamagii ...
Am sa revin la topic si cu povestiri despre animalutele mele.

[andi]

@Miki - Imi pare nespus de rau sa aflu despre cele intamplate! Nu-mi vine sa cred!
E ca si cum ti s-ar sfasia o bucata din inima... E foarte trist, si-ti transmit cele mai sincere condoleante! E ca si cum ai piede un membru al familiei...
Din pacate am trecut si eu prin aceste momente...Papagalul meu cel drag, Coco, a fost inmormantat in cimitir, langa bunicii mei, atat de mult tineam la el! Iar cand a apus ciobanescul, Kimi, eu nici macar nu am putut sa fiu de fata, fiind plecata la Timisoara cu facultatea, nu am mai apucat sa-l vad pentru ultima oara...
Din fericire, eu am mai ramas cu doua iubiri, Berni si Ajax...nu as mai suporta sa trec iar prin astfel de momente, desi sunt constienta ca ... toti vom ajunge sa ne dam acea ultima suflare.
Iti transmit cele mai calduroase ganduri si-ti sunt alaturi cat se poate sufleteste!!!

Lasa ca o sa schimbam mai multe vorbe la intalnirea de la Arieseni, unde voi putea sa-ti fiu alaturi si fizic, nu doar psihic.
Iti doresc o seara cat mai linistita.

[andi]

@scubli - Multumesc frumos.
Pe cel deschis la culoare il cheama Berni, fiindca, atunci cand era pui, semana cu un saint bernard, iar celalalt se numeste Ajax, el e marinimosul familiei.

[andi]

@Teddy - Sunt in totalitate de acord cu cele spuse de tine. Intradevar viata e nedreapta, iar prin fiecare incercare prin care ne supune, noi devenim mai puternici. Toti cei care au ajuns sa traiasca si sa iubeasca animalele din jurul lor si stiu sa pretuiasca mereu iubirea lor neconditionata, sunt cu adevarat niste "suflete nobile".
O seara placuta!

[Miki]

Dorul ce il simt in suflet pentru micutul meu print nu o sa dispara niciodata, dar cuvintele voastre calde au fost ca un pansament pentru rana ce o am acum pe suflet. Va multumesc inca o data! Doctorul lui m-a sfatuit sa nu privez nici un animalut de iubirea mare de care am dat dovada... dar momentan nu simt decat o teama, i-am spus si lui cred ca este prea devreme acum...

[scubli]

Revin cu 2 poze si cu primadona familiei, Kitty, o birmaneza de peste 10 ani pe care o iubim iesit din cale afara de mult.
http://picasaweb.google.com/ScubliVlad/ ... 7773016434
http://picasaweb.google.com/ScubliVlad/ ... 0066009842

[andi]

@scubli - Desi nu sunt un fan al pisicilor, eu fiind mai mult "a dog lover" , trebuie sa recunosc ca m-a impresionat Kitty a ta. E foarte frumoasa, mai ales cu ochii ei patrunzatori si postura de sefa. O adevarata primadona!!!

[asdfgh]

Frumos topic!
Sa contribui:

http://picasaweb.google.com/mhi.rdu/Cat ... directlink

Numele Domnul este Ness (Nessy pt prieteni) si are 8 ani. Este un mare fan Kia Ceed, dupa cum se vede...

[scubli]

@andi: Multumesc. Ai dreptate in legatura cu ochii, doar ca, chiar face pe sefa

@asdfgh: Foarte dragalas Ness sau Nessy daca-mi permiti. Sa-ti traiasca.

[Miki]

Frumos topic!
Sa contribui:

http://picasaweb.google.com/mhi.rdu/Cat ... directlink

Numele Domnul este Ness (Nessy pt prieteni) si are 8 ani. Este un mare fan Kia Ceed, dupa cum se vede...

Foarte frumos Nessy si pozele sunt extraordinare! Sa iti traiasca!

[hlpartners]

Miki, sincer imi pare rau pentru pierderea suferita, prin aceleasi sentimente am trecut eu si familia mea la pierderea motanelului nostru in ajunului Sfantului Nicolae, in 1995. Atunci am pierdut un adevarat membru al familiei noastre. Am trecut peste acele momente doar prin aducerea lui Caesarica in casa, un motanel de culoarea fumului, care ne-a facut sa uitam nefericita intamplare si care si acum, impreuna cu Pufa, un birmanez bicolor de 13, respectiv 14 ani ne aduc momente de bucurie in casa.
Eu cred ca, pentru tine, cel mai frumos cadou, acum, ar fi un superb catelus, care cu siguranta ti-ar alina durerea din suflet si ti-ar readuce zambetul in inima.