...de pe net !

[thor29b]

Mai bine dati o tura pe aici...
http://fymaaa.blogspot.com/
va mai clatiti neuronii...cu ceva unde electromagnetice!
Poate vom evolua si noi!

[spdblue]

Lamborghini pentru pensionari
http://www.timesnewroman.ro/video/lambo ... pensionari

Sutien sau decolteu?
http://www.timesnewroman.ro/video/sutien-sau-decolteu

Prea sexy pentru tine
http://www.timesnewroman.ro/video/prea-sexy-pentru-tine

[spdblue]

Nu te da batut!

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: “Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane”.

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi Ť fara nicio şansă ca şi compozitor ť. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind “încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate…nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: „ Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit.”

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: “Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie.”

In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, “Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ”. Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum… cine are habar cine e Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: “Never give in, never give in, never, never, never, never – in nothing, great or small, large or petty – never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up.”

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: “Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani.” În biografia lui, Darwin a scris: “Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, defapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă.” Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că „ prea prost ca să înveţe ceva”. A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşit să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: „Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi.”

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, Propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis “În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu”. După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru realizările de-alungul activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat “Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?” Domnul Casals i-a răspuns: “Pentru că încă cred că fac progrese.”

Un gand bun si numai bine.

[Dainezi]

misto...am mai invatat ceva...pentru asta ar trebui deschis un topic..."...stiati ca?.."

[scubli]

Foarte fain, foarte bine punctat

[iulian2007]

luati si radeti fratilor

[spdblue]

luati si radeti fratilor

Oare cei care ne "conduc", folosesc acelasi tip de "ochelari"?! Haios. A-si risca o pereche de tenisi pentru o astfel de partida.
Drum bun si numai bine.

[cristi2307]

http://www.timesnewroman.ro/video/betiv ... t-de-stalp

[spdblue]

Pe Dan Puric il pot asculta si-l pot citi cu emotie si cu evlavie..., de aceea, va postez acest interviu:
Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul
national

Dan Puric, „Marele Mut” (asa l-au numit chinezii) a
carui expresivitate uluitoare innobileaza stravechea
arta a pantomimei, este un vorbitor extrem de
nuantat, pe suportul unei gandiri surprinzatoare si
complexe. De aceea, mai mult decat orice
consideratie din afara, pe Dan Puric il definesc cel
mai bine propriile fapte si propriile vorbe.

Aceasta formidabila locomotiva de imagine a Romaniei
n-are probleme cu atingerea performantei, ci cu
obtinerea diurnei. Din fericire pentru noi - si din
nefericire pentru trepadusii pseudoculturii - Dan
Puric este (inca) tanar, puternic si extraordinar de
motivat in ceea ce face. Lupta singur pentru
promovarea “brandului Romania”, desi nu e luat in
considerare de proiectele MCC.

“Capitalismul de grota nu are nevoie de cultura”

Un interviu cu Dan Puric, daca esti acordat pe
frecventa lui de emisie, devine, in mod fatal si
fericit, o tulburatoare maieutica despre adevarurile
fundamentale ale lumii in care traim, vazute de pe
scandura scenei pe care trudeste. “Cand faci un bine
pentru tara - spune el - nimeni nu-l recunoaste.
Este ca intr-o caricatura dintr-un ziar frantuzesc:
o mama scapa copilul din brate intr-un rau. Un
tanar, care se afla pe acolo, isi risca viata, sare
in rau si salveaza copilul. Vine mama copilului si,
in loc sa-i multumeasca salvatorului, il intreaba:
Dar basca unde e? Ei bine, asta mi se intampla mie
de 20 de ani, cu autoritatile din Romania: ma
intreaba de basca. Si-mi dau diurna dupa ce ma
intorc din strainatate. Ba imi mai si scot ochii ca
mi-au facut o favoare, lasandu-ma sa plec, sa joc la
Teatrul Regal din Anglia”.

- V-ati raportat vreodata la dimensiunea economica a
actului de creatie artistica pe care il comiteti?

- Inainte de toate, trebuie facuta o trecere in
revista a schimbarii de context istoric. Este
evident ca, dupa 1989, teatrul, arta in general, a
functionat conform statutului impus de ghetoul
neocomunist: ca o institutie de supravietuire.
Elementul de viata era nul. In acest sens, trebuie
sa ne gandim la doua etape: pana in 1989 si dupa
1989. Pana in 1989, destinul profesionalismului si
al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea
politica fiind monocefala, confisca valorile, pentru
a se legitima prin ele, le instrumenta in scopuri
ideologice, propagandistice, pe ideea de nationalism
comunist sau de comunism pur si simplu.

- Nationalismul comunist nu e cumva o aberatie, o
struto-camila? Caci, se stie, comunismul este in
esenta cosmopolit, internationalist, iar
nationalismul tine mai mult de doctrinele de dreapta...

- Cei care au inventat comunismul l-au facut initial
internationalist. Pe parcurs li s-a stricat jucaria
si s-a ajuns la nationalismul de tip comunist, care
este diferit de nationalismul crestin-ortodox sau
cel de tip masonic.

- Adica la un nationalism “de partid si de stat”...

- Exact. Aici, conditia artistului era una de lagar.
El era folosit pentru a preamari, pentru a lauda.
Doar zona de divertisment era ceva mai libera, dar
si aceea era cenzurata. Asta nu inseamna ca, in
aceste conditii, nu s-au produs opere de arta, chiar
in zonele de cenzura. In clipa in care, in 1989, s-a
spart zidul si am intrat in neocomunism, iar
“esalonul doi” a devenit mafie, forta economica, n-a
mai fost nevoie de propaganda prin sectorul
artistic. Valoarea a fost lasata de izbeliste, nu
mai prezenta nici un interes, caci capitalismul de
grota nu are nevoie de cultura.

“Haimanalele politice n-au avut nevoie de
legitimarea prin arta”

S-a intamplat atunci un contrafenomen care tine de
antropologia culturala: tot ce a fost pseudo-cultura
inainte de 1989, tot ce a fost de proasta calitate
(“Cantarea Romaniei” de exemplu, dar nu in
totalitatea ei, caci s-au petrecut acolo si lucruri
bune), a iesit la vedere, s-a cristalizat si a creat
o piata. O piata falsa, o piata a nonvalorii.

- A amatorismului?

- Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine sa-l
jignim, caci el reprezinta o faza a dezvoltarii
artistice. Si eu vin din zona aceea. Aici e vorba de
o piata a nonculturii.

- Caracterizati in cateva cuvinte noncultura.

- Promiscuitate, pornografie, kitsch.

- Ce s-a intamplat cu valorile culturale? Cum au
supravietuit?

- Cum spuneam, oamenii nostri politici – haimanalele
politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de
legitimarea prin arta. In aceste conditii, marii
artisti, dezamagiti si deprimati, s-au retras in
institutii bugetare, cu economii de tip primitiv, in
care toata lumea este egala. In zona de subzistenta
economica, mai exact. Iar in zonele performante, de
televiziune sa zicem, au aparut oameni de calitate
indoielnica din toate punctele de vadere.

- Romania e vinovata in totalitate de ce i se
intampla pe acest spatiu al culturii?

- Nu putem sa aruncam aceasta vina numai pe spatele
Romaniei, pentru ca procesul de mitocanizare e
international. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate
cultiva instinctele gregare. Mitocanul international
si-a dat mana cu mitocanul national. Mai exista si o
problema de antropologie culturala: nivelul cultural
al unei tari are legatura cu gusturile
conducatorilor politici si ale liderilor economici.
Ei bine, acesti lideri, cei din ’90 incoace, vor
manele, de fapt cultura de tip manea. Sa nu se
inteleaga ca as avea ceva cu manelistii, caci nu
existenta acestui tip de noncultura este problema,
ci frecventa si intinderea aparitiei lor la
televizor, in zona divertismentului de proasta
calitate, a bascaliei, care a luat locul umorului.

“Dupa 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsa”

- Care este, de fapt, diferenta dintre bascalie si umor?

- Inainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea
practicau umorul, care este o valoare a
inteligentei. Ca orice act artistic –vorba lui
Heidegger - umorul te trezeste din rutina. La noi el
a fost o arma de aparare si de rezistenta. Umorul
are dimensiuni sacre, spre deosebire de bascalie,
care desacralizeaza totul. Bascalia este de tip
ateu, neantizant, ea isi bate joc de orice fel de
valori si repere. Acest sistem demolant al
valorilor, care apartine omului mic, a iesit in
fata. Si atunci a inceput sa se creeze pe banda
rulanta doar acest gen de divertisment, invocand
ratingul. Ceea ce este un fals, atata timp cat
excluzi alternativa.

- Telenovelele fac parte din categoria incriminata?

- Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele
sunt nocive chiar si pentru actori. Eu nu-mi acuz
colegii, Doamne fereste, pentru ca saracii nu mai au
unde sa-si practice meseria. Accepta asadar sa joace
in telenovele, amestecandu- se cu amatorii. E ca si
cand un neurochirurg ar avea mana dreapta un
brancardier, care mai e si murdar pe mana. Imediat
se face infectie. Prin analogie, asa ajungi sa vezi
un actor profesionist inconjurat de doi-trei
amatori. Si stiti ce se intampla? Profesionistului
ii scad reflexele, are loc o contaminare inversa si
toti actorii par amatori. Revenind la noncultura in
sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase in timp
pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din
ce in ce mai agresiva si aproape o chestiune de
santaj. Dupa 20 ani de imbecilizare, daca oferi
calitate, ea este respinsa, caci intre timp s-a
creat dependenta. Vorba lui Socrate: piata este
plina de lucruri de care n-am nevoie. Acum
consumatorii au false necesitati, false determinari.

“Au facut din cultura un fel de rezervatie”

- Spuneati ceva de alternative. Unele televiziuni au
programe culturale.

- Este doar o mimare a alternativei. Si cand spun
asta ma gandesc la TVR Cultural sau TVR
International care sunt niste catastrofe. Ei,
saracii, nu inteleg ca actul de cultura este un
organism plin de vitalitate si nu stiu sa lucreze cu
asa ceva. Au facut din cultura un fel de rezervatie,
un muzeu. Cultura inseamna coeficient de putere
nationala. Sa ne uitam putin la tarile civilizate.
Si acolo este o lupta acerba intre structurile de
market si cele culturale. Si totusi, cu exceptia
unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei
reusesc sa-si managerieze inteligent potentialul
cultural, performantele culturale, pe care le
“injecteaza” in programele si emisiunile Tv, alaturi
de alte emisiuni, unde cultura functioneaza mai bine
decat izolata. La noi programele culturale sunt
inghetate si conventionale. ..

- Ca la un parastas...

Chiar asa. Si-atunci, omul de cultura, artistul,
care este viu, n-are unde sa se duca: la muzeu nu
vrea, in partea cealalta nu-l primeste nimeni.

- V-ati confruntat cu aceasta situatie?

- Bineinteles. Eu am filmat la BBC, la RTL, in
Anglia, in Franta, peste tot, cu spectacole de
pantomima. In Romania nu am apucat sa intru in nci o
televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar in
Televiziunea Romana. Si n-o spun ca sa ma plang, va
raspund la intrebare.

- Poate n-ati insistat destul...

- Ba da. M-am inscris inclusiv la concursul de
scenarii. Dar, vedeti dumneavoastra, ei ma considera
tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdariile
lor ieftine, care le ilustreaza perfect natura
inferioara. Pentru ca oamenii superiori sunt
responsabili. De exemplu, daca un om ajunge director
al unui teatru national, sau al unei televiziuni
nationale, el este responsabil fata de natiunea
respectiva. Si toata strategia sa manageriala
trebuie sa tina seama de aceasta exigenta majora, a
interesului national.

“Exista doua culoare de jogging catre cimitir”

- Ce strategie culturala ar trebui aplicata in Romania?

- O politica a certitudinii. Eu nu fac exercitii
socratice asupra mamei mele. Pe de alta parte, cum
sa faci exercitiu de democratie in valorile
nationale, punand-o pe Madalina Manole alaturi de
Noica sau Eminescu? Henry Coanda a spus ca avem atat
de multe genii ca putem da cu imprumut. Este o
certitudine. Iar certitudinile incep cu constiinta.
Am fost debusolat pe vremuri, cand un secretar
literar de la Iasi mi-a spus ca Eminescu a fost si
poet. “Cum SI poet?” – l-am intrebat eu, indignat.
“Pai da, ma, ca a fost mai intai o constiinta”. O
afirmatie care face cat toata istoria literaturii a
lui George Calinescu.


- Ce perspective avem sa iesim din situatia in care
suntem acum?

- Stiti ce coeficient de inteligenta si de talent
are poporul asta? Va rog sa ma credeti, pentru ca
vorbesc in cunostinta de cauza, in doua saptamani
Televiziunea Romana poate deveni, in materie de
divertisment, cea mai performanta din lume. Ceea ce,
evident, nu se va intampla, din cauza acestei
dictaturi a nonvalorii.
Dar vine o generatie foarte bine inarmata genetic
impotriva acestor rechini, care le va pune mari
probleme peste 10-15 ani. Asta este, in cultura
depunerile sunt lente. Mai ales ca acum avem o
scoala de teatru distrusa, o ciupercarie de academii
de teatru din care actorii ies fara pregatire si
fara perspective. .. In momentul de fata exista doua
culoare de jogging catre cimitir: pensionarii, care
sunt morti de vii, si tinerii, care sunt deja
pensionari.

- Exista alternativa emigrarii…

- Da. Si asta este, de fapt, criza tineretului de la
noi: din zece insi noua pleaca afara. Iar problema
este ca ei nu pleaca din cauza banilor, ci din cauza
imposibilitatii de a se manifesta. Aceasta criza a
potentialului care n-are unde sa se manifeste, a
fost creata de nonvalorile iresponsabile din
Romania, care nici macar nu-si pun problema ce face
tineretul dupa ce termina scoala. Iar reactia
acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii
din “Micul print”: “Daca vrei sa fim prieteni,
imblanzeste- ma, educa-ma. Daca m-ai educat, esti
responsabil”.

- Deci, inca o data, exista o solutie de supravietuire?

- Noi, ca popor, pentru a supravietui, trebuie sa ne
retragem in munti, in cultura. Altfel ne calca
gorilele cu Jeep-ul.

[scubli]

Prea tare:

[Razvan_G]

Si asta da "noroc":
http://www.adevarul.ro/international/eu ... 70875.html
...un TIR a pierdut pe autostradă 2.500.000 euro în monede

[spdblue]

http://www.woehr.de/en/projekte/budapest_m730/index.htm
iata solutia pentru un oras in care se pot parca si masini. Este la ei, la noi mai incolo...

[Ogy]

Reactia unei masini la aparitia acelei parcari in Bucuresti:

[scubli]

Total de acord

[spdblue]

Va las pe voi sa trageti concluzii:
mie mi-a placut.